TechLab Junior

Salutare, explorator al lumii Python! 🧑‍💻    Știi momentul acela când rulezi programul tău și... 💥 apare o eroare ciudată? Nu te speria! Se întâmplă și celor mai buni programatori.   Acele greșeluțe se numesc bug-uri — adică mici „gândăcei” care se strecoară în codul nostru.   Dar vestea bună e că putem învăța să-i prindem și să-i reparăm ușor! Hai să vedem împreună cele mai comune bug-uri și cum le putem rezolva! 🪲⚙️  🧩 1. Greșeli de scriere (typos) Uneori scriem ceva greșit fără să ne dăm seama: prit("Salut!") ➡️ Python va spune: `NameError: name 'prit' is not defined` 🔧 Cum se rezolvă: verifică atent literele! Ar fi trebuit să scriem: print("Salut!") 👉 Sfat: citește-ți codul cu voce tare sau lasă un mic spațiu de gândire între linii. 🪄 2. Uităm ghilimelele sau parantezele Python e foarte atent la semnele de punctuație. Dacă uiți ceva, se supără: print("Salut!) ➡️ Eroare: `SyntaxError: EOL while scanning string literal` 🔧 Rezolvare: închi...

Spânzurătoarea - un joc simplu în Python Spânzurătoarea este un joc de ghicit litere: unul alege un cuvânt secret, ceilalți încearcă să-l ghicească propunând litere. Pentru fiecare literă greșită, se desenează o parte dintr-un omuleț (sau dintr-un roboțel/om de zăpadă/astronaut). Dacă ghiciți cuvântul înainte să fie complet desenat, ați câștigat!  Cum se joacă pe hârtie Alege cuvântul (ex.: „LAPTOP”). Desenează liniuțe pentru fiecare literă:  _ _ _ _ _ _ . Echipa ghicește litere pe rând: Dacă litera există, o scrii la locul potrivit:  L _ P T O P . Dacă nu, adaugi o mică parte din desen (cap, corp, brațe, picioare… sau piese de robot). Finalul: ați completat cuvântul ⇒ Bravo!; ați epuizat toate încercările ⇒ încercați din nou cu un cuvânt mai ușor. Trucuri istețe (strategie) Începe cu vocale: A, E, I, O, U. Litere frecvente în română: R, S, T, N, L. Gândește pe categorii: dacă știi tema (ex. „animale”), verifică litere potrivite: M,...

1. În C, un tablou este o zonă continuă de memorie care conține elemente de același tip. Exemplu: int v[5] = {10, 20, 30, 40, 50}; 2. Reprezentare în memorie Index Valoare Adresă (exemplu) v[0] 10 1000 v[1] 20 1004 v[2] 30 1008 v[3] 40 1012 v[4] 50 1016 Fiecare element ocupă 4 bytes (pentru tipul int). Adresa fiecărui element = adresa primului element + index * sizeof(int). 3. Diagramă vizuală (ASCII simplă) 4. Accesarea elementelor v[0] → primul element v[1] → al doilea element *(v + 1) → același lucru ca v[1] (folosind aritmetică de pointeri) De fapt, v[i] ≡ *(v + i) 5. Cod demonstrativ #include <stdio.h> int main() {     int v[5] = {10, 20, 30, 40, 50};     for (int i = 0; i < 5; i++) {         printf("v[%d] = %d, *(v + %d) = %d\n", i, v[i], i, *(v + i));     }     return 0; } Aflati mai multe din capitolul 7 al cărț...